
În 2008, la Ion Creangă a ajuns Norio Inagaki, un japonez care își
petrecuse șapte ani în România studiind folclorul. În tot acest timp, a
înregistrat cântece și dansuri populare din mai multe zone ale țării,
colaborând cu Institutul de cercetări folclorice din Cluj și cu
instituții de cultură din Moldova. Norio Inagaki a sunat adunarea pentru
dansatorii de la “Stejărelul”, provocându-i să danseze pe scena
căminului cultural. Dar nu ca la spectacol, ci așa cum se dansa la hore
în sat, așa cum dansau părinții lor la sărbători, cu firesc, cu
simplitate și cu naturalețe. “
Confirmările și bucuriile îmi
vin de aici, de la întâlnirile cu astfel de oameni. Unii nici nu știu ce
valoare au, mai adaugă sau preiau motive din dorința de a se face mai
plăcuți, ceea ce este o mare greșeală. Acesta ar fi primul scop al
muncii mele, să găsesc filonul, să fac niște comparații și să realizez
filme documentare care să confirme și să păstreze autenticitatea“, mărturisea Norio Inagaki.
citeşte mai mult...